(1) În cazul contractelor mixte care au ca obiect atât elemente pentru care se aplică dispozițiile prezentei legi, cât și alte elemente pentru care se aplică dispozițiile altor acte normative, iar diferitele părți ale contractului sunt în mod obiectiv separabile, entitatea contractantă are dreptul de a alege între a atribui contracte distincte pentru părțile separate și a atribui un singur contract.
(2) În cazul în care, potrivit prevederilor alin. (1), entitatea contractantă alege să atribuie contracte distincte pentru părțile separate, regimul juridic și actul normativ care se aplică atribuirii fiecăruia dintre aceste contracte distincte sunt cele determinate în funcție de caracteristicile fiecărei părți avute în vedere.
(3) În cazul în care, potrivit prevederilor alin. (1), entitatea contractantă alege să atribuie un singur contract, cu excepția situației în care sunt aplicabile dispozițiile alin. (4) sau ale art. 19, atribuirea contractului mixt se realizează potrivit dispozițiilor prezentei legi, indiferent de valoarea părților care, dacă ar fi cuprinse în contracte separate, ar fi supuse unui regim juridic diferit și indiferent de actul normativ care s-ar aplica părților respective.
(4) În cazul contractelor mixte care au ca obiect atât elemente de concesiuni, cât și elemente de achiziție publică, în sensul legii privind achizițiile publice, sau de achiziție sectorială, în sensul legii privind achizițiile sectoriale, contractul mixt se atribuie în conformitate cu prevederile legii privind achizițiile publice, respectiv ale legii privind achizițiile sectoriale.
(5) În cazul contractelor mixte care au ca obiect atât elemente pentru care se aplică dispozițiile prezentei legi, cât și alte elemente pentru care se aplică dispozițiile altor acte normative, iar diferitele părți ale contractului nu sunt în mod obiectiv separabile, contractul este atribuit potrivit actului normativ aplicabil obiectului principal al contractului.
(6) În sensul alin. (5), în cazul în care contractul mixt implică atât elemente ale unei concesiuni de servicii, cât și elemente ale unui contract de furnizare de produse, obiectul principal se determină în funcție de cea mai ridicată valoare estimată a serviciilor sau a bunurilor respective.