(1) Prezenta lege nu se aplică contractelor de concesiune care au ca scop principal să permită autorităților contractante să furnizeze sau să exploateze rețele publice de comunicații electronice sau să furnizeze către public unul sau mai multe servicii de comunicații electronice.
(2) În sensul dispozițiilor alin. (1), noțiunile rețea publică de comunicații electronice și serviciu de comunicații electronice au înțelesurile prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 9 și 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare.