(1) Entitatea contractantă are obligația de a anula procedura de atribuire a contractului de concesiune în următoarele cazuri: a) nu a fost depusă nicio ofertă/solicitare de participare sau nu a fost depusă nicio ofertă/solicitare de participare admisibilă; b) au fost depuse oferte admisibile care nu pot fi comparate din cauza modului neuniform de abordare a soluțiilor tehnice și/ori financiare; c) încălcări ale prevederilor legale afectează procedura de atribuire sau dacă este imposibilă încheierea contractului; d) Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor sau instanța de judecată dispune modificarea/eliminarea oricăror specificații tehnice din caietul de sarcini ori din alte documente emise în legătură cu procedura de atribuire, iar autoritatea contractantă se află în imposibilitatea de a adopta măsuri de remediere, fără ca acestea să afecteze principiile prevăzute la art. 2 alin. (2); e) contractul nu poate fi încheiat cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită câștigătoare din cauza faptului că ofertantul în cauză se află într-o situație de forță majoră sau în imposibilitatea fortuită de a executa contractul și nu există o ofertă conformă clasată pe locul al doilea; f) apar circumstanțe care fac necesară atribuirea unui alt tip de contract căruia îi este aplicabil un alt regim juridic decât cel aplicabil potrivit prevederilor prezentei legi; g) valoarea concesiunii de lucrări sau a concesiunii de servicii la momentul atribuirii contractului depășește cu mai mult de 20% valoarea estimată la momentul inițierii concesiunii, fapt ce ar atrage necesitatea organizării unei proceduri de atribuire potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) În sensul dispozițiilor alin. (1) lit. c), prin încălcări ale prevederilor legale se înțelege situația în care pe parcursul procedurii de atribuire se constată erori sau omisiuni, iar entitatea contractantă se află în imposibilitatea de a adopta măsuri corective fără ca acestea să conducă la încălcarea principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2).