(1) Entitatea contractantă are obligaţia de a realiza un proces de achiziţie sectorială prin utilizarea uneia dintre următoarele abordări: a) cu resursele profesionale necesare celor trei etape mai sus identificate existente la nivel de entitate contractantă; b) prin recurgerea la unităţi centralizate de achiziţie înfiinţate prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile art. 55 alin. (3) din Lege; c) cu ajutorul unui furnizor de servicii de achiziţie, selectat în condiţiile legii.
(2) Totalitatea proceselor de achiziţie sectorială planificate a fi lansate de o entitate contractantă pe parcursul unui an bugetar reprezintă strategia anuală de achiziţie sectorială la nivelul entităţii contractante.
(3) Strategia anuală de achiziţie sectorială se realizează în ultimul trimestru al anului anterior anului căruia îi corespund procesele de achiziţie sectorială cuprinse în aceasta şi se aprobă de către conducătorul entităţii contractante.
(4) Entitatea contractantă are dreptul de a opera modificări sau completări ulterioare în cadrul strategiei anuale de achiziţie sectorială, modificări/completări care se aprobă conform prevederilor alin. (3).
(5) În cazul în care modificările prevăzute la alin. (4) au ca scop acoperirea unor necesităţi ce nu au fost cuprinse iniţial în strategia anuală de achiziţii publice, introducerea acestora în strategie este condiţionată de identificarea surselor de finanţare.
(6) Entitatea contractantă utilizează ca informaţii pentru elaborarea strategiei anuale de achiziţii sectoriale cel puţin următoarele elemente estimative: a) nevoile identificate la nivel de entitate contractantă ca fiind necesar a fi satisfăcute ca rezultat al unui proces de achiziţie sectorială, aşa cum rezultă acestea din solicitările transmise de toate compartimentele din cadrul entităţii contractante; b) valoarea estimată a achiziţiei corespunzătoare fiecărei nevoi; c) capacitatea profesională existentă la nivel de entitate contractantă pentru derularea unui proces care să asigure beneficiile anticipate; d) resursele existente la nivel de entitate contractantă şi, după caz, necesarul de resurse suplimentare externe, care pot fi alocate derulării proceselor de achiziţii sectoriale.