(1) Garanţia de bună execuţie a contractului se constituie de către contractant în scopul asigurării entităţii contractante de îndeplinirea cantitativă, calitativă şi în perioada convenită a contractului sectorial/contractului subsecvent.
(2) În cazul atribuirii unui contract de furnizare sau de servicii, cu excepţia serviciilor de proiectare, a cărui valoare estimată este mai mică decât valoarea prevăzută la art. 12 alin. (1) din Lege, precum şi în cazul unui contract atribuit în urma aplicării procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, entitatea contractantă are dreptul de a nu solicita contractantului constituirea garanţiei de bună execuţie.
(3) Garanţia de bună execuţie se constituie în termen de 5 zile lucrătoare de la data semnării contractului sectorial/contractului subsecvent.
(4) Entitatea contractantă stabileşte valoarea garanţiei de bună execuţie prin raportare la complexitatea contractului care urmează a fi executat, care însă nu trebuie să depăşească 10% din preţul contractului, fără TVA, şi fără a lua în calcul diverse şi neprevăzute, dacă este cazul.
(5) În cazul în care pe parcursul executării contractului sectorial se suplimentează valoarea acestuia, contractantul are obligaţia de a completa garanţia de bună execuţie în corelaţie cu noua valoare a contractului*) respectiv. *) În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 6 iunie 2016, acest cuvânt era indicat, în mod eronat, ca fiind "contactului".